Postări

Se afișează postări din iulie, 2012

Relația cu obiectul, în cadrul psihanalitic (sau "despre ce fel de iubire vorbim..."?)

Strâns legată de "cadrul psihanalitic" (sau "situaţia psihanalitică"), ia naştere şi se dezvoltă legătura obiectală cu analistul - un tip de relație de iubire ce apare ca o consecință a ceea ce face propriu-zis analistul şi care include sentimentele acestuia față de analizand și faptul că aceste sentimente sunt comunicate, conștient sau inconștient. Ceea ce face propriu-zis analistul, ca parte a tehnicii obișnuite ce limitează legătura obiectală a analizandului, poate conţine următoarea semnificaţie şi interpretare: - constanța și siguranța sa sunt esențiale pentru nevoile pacientului, și nu pentru cele ale analistului; - analistul nu se răzbună; - analistul este acolo, întotdeauna ascultându-l pe pacient. Aceste funcții analitice sunt analoage, dar deloc identice , cu relația mamă-copil, fapt pentru care analizandul poate resimți susținerea oferită de cadrul analitic. Fără îndoială, relația psihanalitică, la fel ca orice altă relație adevărată, se stabileșt