Postări

Se afișează postări din 2013

De la "de ce se tem oamenii de psiholog", la ingredientele unei relatii emotionale reusite intre parinte si copil

Gasiti in acest interviu detalii despre seria de workshop-uri "50 de minute pentru parinti", despre Cercul de Lectura si Dezvoltare Personala, precum si informatii privind psihoterapia psihanalitica. Acelasi interviu poate fi vizionat si aici: http://www.romanialibera.ro/multimedia-video/despre-relatia-parinte-copil-cu-psihologul-madalina-stan-bebelu-video-314975.html

Workshop - "50 de minute pentru parinti"

Imagine
          Va invit cu drag la aceasta prima intalnire, dintr-o serie pe care am denumit-o intr-un stil usor "terapeutic" - "50 de minute pentru parinti".       Imi propun sa ne intalnim si sa dezbatem, sa vorbim si sa intelegem, sa ascultam si sa ne recunoastem, iar la final sa plecam multumiti si dornici de o reintalnire care sa ne puna iarasi pe ganduri, trimitandu-ne catre o perspectiva noua asupra trairilor/sentimentelor/emotiilor noastre.        E inceput de an scolar si, stiut fiind faptul ca parintii se afla, mai mult decat oricand, fata in fata cu tot felul de intrebari, ganduri si asteptari, ceea ce imi propun nu este nicidecum o prelegere anosta, ci un dialog prin care sa descoperim impreuna modalitati noi de abordare a relatiei parinte-copil, pornind de la ceea ce noi, parintii, dorim sa transmitem si ceea ce aude, intelege si simte copilul.            Este disponibilitatea afectiva o conditie esentiala in crearea si dezvoltarea unei re

drumul

Imagine
Nu iti poti gasi drumul pentru ca a-ti gasi drumul inseamna a-ti asuma, iar a-ti asuma si a nu suferi in acelasi timp... nu este posibil!

Psihoterapia psihanalitica - ce este? cum? de ce?

    Psihoterapia psihanalitica este o forma de psihoterapie ce vizeaza atat personalitatea asa zis normala, cat si boala psihica. Se desfasoara intr-un cadru specific, potrivit unor reguli tehnice şi etice stabilite la nivel international, ce vizeaza durata sedintelor, frecventa, plata, confidentialitatea - toate reprezentand aspecte esentiale si condiţii ale reuşitei curei psihanalitice.          O dilema ce persista in randul multora dintre potentialii clienti vizeaza deosebirea dintre diagnosticul si abordarea psihiatrica  versus cea  psihanalitica. Principala mentiune ar fi ca investigatia psihiatrica este centrata pe simptom, in timp ce investigatia si observatia psihanalitica sunt centrate pe functionarea psihica. Psihiatria ataca simptomul, psihanaliza cauta cauza lui! Pe de alta parte, in abordarea strict psihologica , diagnosticul se obtine preponderent cu instrumente, cu teste psihometrice, proiective sau chestionare. Cu alte cuvinte, psihanaliza reprezinta o invest

Nu-ti lasa copilul sa creasca "oricum"!

De ce tipa copiii? De ce plang? De ce sunt agitati? De ce nu asculta? De ce fac numai ce vor?... De ce nu reusim sa-i tinem in frau, de ce nu reusim sa-i facem sa mai taca? - ne intrebam uneori, ca parinti, tot noi, cei care plangem langa ei atunci cand sunt bolnavi ori tremuram zile si nopti pana ii stim, din nou, veseli, nabadaiosi, energici. Ne obosesc si ne agaseaza cu prezenta lor tocmai aceia pe care ni i-am dorit mai mult, ne asalteaza cu vrute si nevrute fix atunci cand suntem mai obositi, ne tin pe loc in treburile noastre sau ne impiedica in a duce la bun sfarsit actiuni, scopuri, idei pe care noi, tot noi, ni le construim intr-un anume fel. Pana a ajunge sa intelegem toate lucrurile acestea, pana a constata ca ele se repeta, inevitabil, la intervale de timp si pana la a decide ce e de facut, de schimbat trebuie sa fi trecut cumva prin ele, sa le fi cunoscut, sa le fi trait. Cu alte cuvinte, niciun parinte, niciun dascal, niciun adult care petrece timp alaturi de copii

"Doctore, ma veti vindeca?"

"Pentru psihanalist, oamenii de care se ocupa, in majoritatea lor, nu sunt bolnavi mintal, iar notiunea insasi de boala este inadecvata. El nu "vindeca", el ii ajuta sa traiasca. Asta nu il va feri pe pacient, desigur, de tristeti, de dolii, de suferintele oricarei vieti, dar ii va permite sa duca mai bine ce ii rezerva soarta. Pentru a-l cita inca o data pe Freud, care, inca de la inceputul carierei, pacientilor care il intrebau: <Doctore, ma veti vindeca?>, le raspundea: <Veti gasi un mare avantaj, in caz de reusita, in a transforma mizeria dumneavoastra isterica intr-o nefericire banala>. Sub influenta psihanalizei, de un secol incoace, prapastia dintre bolnavi mintal si normali s-a estompat mult, si asta e foarte bine. Notiunea de <boala mintala> nu este, cu toate acestea iesita din uz, dar ea s-a precizat mult si s-a restrans; este vorba in acest caz despre psihoze, ce sunt tratate de psihiatrie. Aceasta dispune in zilele noastre de mijloace de act

"De ce?"

"Psihanalistul (...) se straduieste intotdeauna sa-i ajute pe acesti parinti, dar in primul rand pe copil insusi: nu este un aparat stricat, este, intotdeauna, o persoana care sufera. Iar aceasta intrebare ce revine, "de ce", el o intelege pe cei doi versanti ai ei, strans complementari: de ce, in sensul de "din ce cauze"; si de ce in sensul de "cu ce intentie", aceasta intentionalitate putand fi chiar inconstienta. Ghidat fiind de aceasta dubla intrebare, el se straduieste sa auda ce ar vrea copilul sa spuna, dar, in general, in lipsa cuvintelor pentru a spune, el nu poate exprima altfel decat tocmai prin ceea ce i se reproseaza. Abordarea psihanalitica a tulburarilor si suferintelor copilului inseamna in primul rand o atitudine: a auzi". (Roger Perron)

Educatia emotionala – exista?

     Traim intr-o societate, in continuare, atipica. Dupa ce, mult timp ne-a fost interzis sa credem, sa gandim, sa simtim in mod liber si, mai mult decat atat, ne-a fost interzis sa exprimam ceea ce simtim, astazi, generatiile sunt in continuare in deruta, cele mai vechi ramanand ancorate intr-un mod de gandire inadaptat, in timp ce mai noile generatii duc lipsa de lideri si, mai ales, de metode de informare si popularizare, care sa le ajute sa creasca sanatos.      Vorbim, dezbatem despre orice, mai putin despre viata. Traim dupa clisee emotionale si de gandire ce nu mai corespund vitezei, evolutiei, ingeniozitatii vremurilor actuale. Traim intr-un confort social daunator, intr-o resemnare si un abandon de sine ce mascheaza obisnuinta de a prelua, fara drept de critica sau initiativa, modalitati limitative de informare si educare. E adevarat, acolo unde alternativa nu este suficient de vizibila sau la indemana, suntem tentati sa credem ca ea chiar nu exista. A prelua din experient

Stiati ca...

...desi poate parea limitativ sau exagerat (depinde din ce unghi privim), fie si numai o singura sedinta de terapie poate schimba ceva in viata dvs.? Evident, pledez pentru procesul de durata, fiindca o schimbare substantiala, reala si de durata nu poate fi obtinuta peste noapte; insa la fel de important mi se pare a fi primul pas - prima sedinta. Atunci se incearca marea cu degetul si se hotaraste, cel putin, viitorul apropiat al demersului terapeutic. Iar mai putin este intotdeauna ceva mai mult decat nimic.

Cura psihanalitica

De la deceptii amoroase repetate, de la o orientare sexuala ezitanta, de la afonia care se instaleaza de fiecare data cand trebuie sa vorbesti in public, o nefericire greu de definit, o erectie sovaielnica, o mama debordanta, un tata care nu v-a iubit niciodata, moartea cuiva foarte apropiat, un copil pe care nu reusim sa-l concepem, un dezgust fata de sexualitate, o adictie la sexualitate care nu lasa loc pentru nimic altceva, o maladie somatica grava, agravarea unei angoase in ciuda stoparii izbutite a unei fobii printr-o psihoterapie comportamentala, o depresivitate care anuleaza toate incercarile, o gelozie neobosita, o carte pe care nu reusesti s-o scrii, sa nu gasesti niciodata pe cineva care sa te asculte... apelurile la psihanaliza se confunda cu experienta umana. Nefericirea pare sa vina dinafara - "infernul sunt ceilalti" -, totusi intuim ca pentru ceva existam; ca trebuie sa ne schimbam, pentru ca asta sa se schimbe. Fara s-o stim, venim la analiza pentru a schimba

Dincolo de limita iubirii

     Exista o "limita" pana la care iubim. Frumos, deplin, entuziast, increzator. Exista o limita pana la care ne daruim, in aceeasi masura. Avem, in mod repetat, impresia (sau dorinta) ca, "de data asta" va fi pentru totdeauna... O iubire pentru o viata. Se intampla, insa, "ceva" si... brusc - totul inceteaza a mai fi ce a fost... Ce ne impiedica sa mai iubim, sa mai avem incredere, ce ne scade brusc entuziasmul? Ce ne sperie?... Ce ne impiedica sa mai fim noi insine si, parca, ne transforma? Suntem dezorientati, frustrati, lipsiti de intelegere si putere de a mai continua. Iesim buimaci dintr-o relatie si ne aruncam cu disperare in alta, sperand ca aici ne vom (re)gasi fericirea. Proiectam, din nou, aceleasi asteptari, aceleasi dorinte, aceleasi sperante, dar culegem, in cele din urma - pentru a cata oara? - aceleasi dureri, aceleasi dezamagiri. Ne revoltam impotriva (fostilor) parteneri, ne blocam in a le "recunoaste" vina pentru esecul relati

Doar ganduri (II)

ce suntem noi?!?... suntem atat de mult... incat nu putem fi prieteni . suntem... ...nedefinit!

nimeni

Imagine
vorba se duce de nu devine gand, plansul nimeni - dar nimeni - nu-l aude, spaimele se-nghesuie de nu le deslusim, iar totul... este al nostru... al tau, al meu, al lui! nimic nu ne-nconjoara si totul ne priveste... fiecare in parte este cu ale lui ... la viata noastra, nimeni nu se inhama si nimeni nu ne ia, alaturi, partener... se schimba vieti, se schimba ani, intregul vis aluneca-nainte - rebel frumos cerand suflet sa pui, altfel... cu totul... se pierde in cuvinte. oglinda te priveste si tu privesti in ea... daca-i patrunzi misterul, liber vei fi... numele tau viata-ti va purta.

Doar ganduri (I)

Imagine
Mai devreme sau mai tarziu, suntem arhitectii propriei noastre vieti psihice. Prea mult timp rigizi sau tributari invataturii altora, ajungem sa realizam ca viata nu ne asteapta...