IN TERAPIE. Psiholog. Psihoterapeut Madalina Stan

De la deceptii amoroase repetate, de la o orientare sexuala ezitanta, de la afonia care se instaleaza de fiecare data cand trebuie sa vorbesti in public, o nefericire greu de definit, o erectie sovaielnica, o mama debordanta, un tata care nu v-a iubit niciodata, moartea cuiva foarte apropiat, un copil pe care nu reusim sa-l concepem, un dezgust fata de sexualitate, o adictie la sexualitate care nu lasa loc pentru nimic altceva, o maladie somatica grava, agravarea unei angoase in ciuda stoparii izbutite a unei fobii printr-o psihoterapie comportamentala, o depresivitate care anuleaza toate incercarile, o gelozie neobosita, o carte pe care nu reusesti s-o scrii, sa nu gasesti niciodata pe cineva care sa te asculte... apelurile la psihanaliza se confunda cu experienta umana. Nefericirea pare sa vina dinafara - "infernul sunt ceilalti" -, totusi intuim ca pentru ceva existam; ca trebuie sa ne schimbam, pentru ca asta sa se schimbe. Fara s-o stim, venim la analiza pentru a schimba

     Exista o "limita" pana la care iubim. Frumos, deplin, entuziast, increzator. Exista o limita pana la care ne daruim, in aceeasi masura. Avem, in mod repetat, impresia (sau dorinta) ca, "de data asta" va fi pentru totdeauna... O iubire pentru o viata. Se intampla, insa, "ceva" si... brusc - totul inceteaza a mai fi ce a fost... Ce ne impiedica sa mai iubim, sa mai avem incredere, ce ne scade brusc entuziasmul? Ce ne sperie?... Ce ne impiedica sa mai fim noi insine si, parca, ne transforma? Suntem dezorientati, frustrati, lipsiti de intelegere si putere de a mai continua. Iesim buimaci dintr-o relatie si ne aruncam cu disperare in alta, sperand ca aici ne vom (re)gasi fericirea. Proiectam, din nou, aceleasi asteptari, aceleasi dorinte, aceleasi sperante, dar culegem, in cele din urma - pentru a cata oara? - aceleasi dureri, aceleasi dezamagiri. Ne revoltam impotriva (fostilor) parteneri, ne blocam in a le "recunoaste" vina pentru esecul relati