IN TERAPIE. Psiholog. Psihoterapeut Madalina Stan

"Pentru psihanalist, oamenii de care se ocupa, in majoritatea lor, nu sunt bolnavi mintal, iar notiunea insasi de boala este inadecvata. El nu "vindeca", el ii ajuta sa traiasca. Asta nu il va feri pe pacient, desigur, de tristeti, de dolii, de suferintele oricarei vieti, dar ii va permite sa duca mai bine ce ii rezerva soarta. Pentru a-l cita inca o data pe Freud, care, inca de la inceputul carierei, pacientilor care il intrebau: <Doctore, ma veti vindeca?>, le raspundea: <Veti gasi un mare avantaj, in caz de reusita, in a transforma mizeria dumneavoastra isterica intr-o nefericire banala>. Sub influenta psihanalizei, de un secol incoace, prapastia dintre bolnavi mintal si normali s-a estompat mult, si asta e foarte bine. Notiunea de <boala mintala> nu este, cu toate acestea iesita din uz, dar ea s-a precizat mult si s-a restrans; este vorba in acest caz despre psihoze, ce sunt tratate de psihiatrie. Aceasta dispune in zilele noastre de mijloace de act...

"Psihanalistul (...) se straduieste intotdeauna sa-i ajute pe acesti parinti, dar in primul rand pe copil insusi: nu este un aparat stricat, este, intotdeauna, o persoana care sufera. Iar aceasta intrebare ce revine, "de ce", el o intelege pe cei doi versanti ai ei, strans complementari: de ce, in sensul de "din ce cauze"; si de ce in sensul de "cu ce intentie", aceasta intentionalitate putand fi chiar inconstienta. Ghidat fiind de aceasta dubla intrebare, el se straduieste sa auda ce ar vrea copilul sa spuna, dar, in general, in lipsa cuvintelor pentru a spune, el nu poate exprima altfel decat tocmai prin ceea ce i se reproseaza. Abordarea psihanalitica a tulburarilor si suferintelor copilului inseamna in primul rand o atitudine: a auzi". (Roger Perron)