Postări

Se afișează postări din august, 2015

Despre singuratate (I)

Despre singuratate s-a vorbit si se tot scrie. Ca despre orice, de altfel. Felul in care fiecare o face difera insa... Despre siguratate imi vorbesc si pacientii care intra in cabinet. Fiecare, in felul sau. Despre singuratate ar putea vorbi oricare dintre noi daca am avea curajul sa recunoastem ca, de fapt, toti traim in mijlocul unei imense singuratati, inconjurati si interactionand mai mult sau mai putin cu altii. In singuratate, suntem cu adevarat noi insine. In singuratate, nu e loc sa ne mintim. Acolo de fapt se traieste realitatea. Acea realitate pe care o traim, o stim doar noi - nevazuti, neauziti, nestiuti de nimeni. Acela este locul in care, dupa ce sfarsim prin a ne minti pe noi si pe ceilalti, lasam frau liber tumultului de stari, fantasme, ganduri si intrebari. Singuratatea, dupa cum stim, la inceput, sperie. Pentru ca – e usor de zis – ne nastem singuri, dar nicidecum nu crestem asa, ci exista intotdeauna un celalalt acolo, langa noi, oferindu-ne certitudinea sa

Simptomul si cura psihanalitica

     Imi place sa invat din carti, dar nu-mi place sa vorbesc din carti. Imi place sa scriu, sa ascult si sa le vorbesc oamenilor - nu din carti, ci din suflet, asa cum am invatat... Imi place sa simt si cred ca cele mai autentice ganduri se nasc din experientele traite, din contactul cu realitatea, oricare ar fi ea.      Venirea la cabinet presupune asumarea realitatii si incercarea de a o deslusi. Unora le iese, altora nu - se stie doar ca functionam pe niveluri diferite de trairi, de acceptare a realitatii, de putere de a suporta conflictul; atat de diferite incat nimic nu poate garanta, cel putin in decursul intalnirilor preliminare, cat timp cei doi, terapeut si pacient, vor lucra impreuna ori care vor fi intensitatea, adancimea si efectele terapiei. Asta si pentru ca uneori suntem pregatiti pentru a ne aventura in propria noastra viata, alteori, nu. In primul caz, parcurgem traseul terapeutic atat timp cat simtim ca suntem pe drumul cel bun, ca ne foloseste, ca lucrurile in

Ganduri, cuvinte, sensuri, emotii - incursiune in psihoterapia psihanalitica

1. Psihoterapie psihanalitica individuala Criza financiara, pierderea locului de munca, crizele conjugale, abuzuri de tot felul, suferinta pierderii unei persoane dragi – sunt tot atatea posibile intamplari nefericite ce apar pe timpul vietii. Exista persoane la care astfel de intamplari lasa urme adanci, toate aspectele vietii fiind perturbate - relatiile afective, viata sociala, cea profesionala. Acesti oameni nu mai au puterea de a cauta singuri solutii.   Nu mai cred in ei insisi. Nu mai au incredere in ceilalti, in viitor. Cum poti fi ajutat? Specifica gandirii psihanalitice este concentrarea pe ceea ce este unic in fiecare pacient. Ghidat de asocierile libere pe care invata sa le faca si de interpretarile psihoterapeutului, pacientul ajunge sa faca   legatura intre ce a fost invatat sa traiasca si ce descopera ca i se potriveste cu adevarat, intre cauzele suferintei sale si felul in care viata i se poate schimba.   Intalnirile regulate permit crearea unui cadru