IN TERAPIE. Psiholog. Psihoterapeut Madalina Stan

...atat de mult, pe cat de putin am fost iubiti… atat de haotic, pe cat de incert am fost iubiti… atat de violent, pe cat de abuziv am fost iubiti... Iubim si nu stim ce iubim... iubim fara stim de ce. Iubim, iubim, iubim fara-ncetare, caci... neavand, e greu sa “regasim”... Iubim cu putere, cu speranta, cu legamant – neconstientizand faptul ca nu oferim decat ceea ce stim si ceea ce avem... neincredere, lipsa, fragilitate. “Iubim” – insa ne trezim primind, in schimb, chiar propria “creatie”... dezordine, esec, suferinta. Iubim asa cum suntem noi, iubim atat cat avem... Repetam - insa “iubirea”... nu se schimba. Cautam - dar... cum putem gasi ceva ce insisi noi nu stim a defini: nu are “forma”, sunt doar imagini frante; nu are sens, doar amintiri uzate; nu are-o baza, nu este un intreg, ci doar un cub cu laturi sfaramate...   Si-atunci... cum sa fim oare intregi in iubire, cum sa iubim deplin, senin, echilibrat? Gandim... si-n minte nu primim raspunsuri... ci intr...

Frumusetea vietii se numara in zambetele pe care le smulgem suferintei si tristetii, amintindu-le continuu ca ne-am nascut pentru a fi vii si descatusati de orice bariere ce-ar putea frana drumul catre a ne depasi, catre a fi eu insumi si tu insuti, diferiti, spontani, intregi, asa cum simtim si cum ne dam (sau nu ne dam) voie sa fim... Frumusetea vietii e fericirea de a fi si de a simti liber... oricat de greu sau de usor ar fi...  Cred ca fiecare moment important din viata noastra ar merita sarbatorit, iubit, tinut minte, marcat intr-un fel anume in mintea noastra... Cred ca fiecare clipa in care suntem atenti la noi insine si ne bucuram de ceea ce am gandit si am creat merita apreciata,continuata, imbogatita... Cred ca a-ti darui tie clipe de bucurie, intelegere, toleranta reprezinta un prim pas catre a darui celorlalti si a-i indemna si pe ei sa faca la fel... Cred ca a fi fericit nu se intampla pur si simplu, nici macar nu se invata - se creea za... Cred ca fericir...

Acum cativa ani, am spus, intr-o discutie de grup, ca, pentru mine, procesul terapeutic este ceva... "fascinant". Am primit ca replica o privire dura si o intrebare ce m-a facut sa zambesc: "Ce vezi tu fascinant in durerea unui om?". Ei bine, acelasi raspuns il dau si azi, si maine, si probabil il voi da intotdeauna, atata timp cat voi face asta. Si da, cred ca dincolo de durere, ravasire, deruta, intensitate si ce se mai traieste acolo, mintea omului si tot ceea ce poate tese ea este intr-adevar ceva... "fascinant". Drumul catre a-i cunoaste si a-i accepta pe ceilalti chiar asa cum sunt trece, mai intai, prin tine insuti. Cu cat inaintezi si devii mai deschis catre tine, cu atat mai deschis vei deveni cu ceilalti, indiferent cum ar fi ei, cum s-ar comporta ori cum ar gandi. Invidia, riposta, nevoia de a eclipsa, aerul de superioritate, lipsa tolerantei nu au nimic de-a face cu "jocul" fascinant al mintii care cauta sa patrunda si sa inte...

vorba se duce de nu devine gand, plansul nimeni - dar nimeni - nu-l aude, spaimele se-nghesuie de nu le deslusim, iar totul... este al nostru... al tau, al meu, al lui! nimic nu ne-nconjoara si totul ne priveste... fiecare in parte este cu ale lui ... la viata noastra, nimeni nu se inhama si nimeni nu ne ia, alaturi, partener... se schimba vieti, se schimba ani, intregul vis aluneca-nainte - rebel frumos cerand suflet sa pui, altfel... cu totul... se pierde in cuvinte. oglinda te priveste si tu privesti in ea... daca-i patrunzi misterul, liber vei fi... numele tau viata-ti va purta.

Mai devreme sau mai tarziu, suntem arhitectii propriei noastre vieti psihice. Prea mult timp rigizi sau tributari invataturii altora, ajungem sa realizam ca viata nu ne asteapta...