De ce o psihoterapie?

Inevitabil, inaintea oricarui inceput, ne punem o sumedenie de intrebari, ne trec prin minte fel de fel de ganduri, iar emotiile isi spun cuvintul. Unii sunt mai curiosi, altii mai... curajosi. Unii resping de la bun inceput ideea, altii par a se mai gandi.

"Ce o fi? Cum o fi?". Complicat..., inutil (!?), uh!..., de-a dreptul neinteresant... Si totusi... "tare mi-ar prinde bine sa pot vorbi cu cineva". Sau... "ar fi bine pentru X sa stea de vorba cu un terapeut!"...

Oamenii au, in general, un mare semn de intrebare in ceea ce priveste psihoterapia si reactioneaza pe masura. Nu ne putem mira ca se intampla asa, atata timp cat se stiu inca prea putine lucruri despre acest proces - cu totul necunoscut chiar pentru multi, foarte multi dintre semenii nostri.

Psihologia pare a fi, astazi, o meserie la moda, dar - din ignoranta sau, poate, din saracie - prea putini oameni cu probleme sau nevoi cauta ajutor intr-un cabinet de specialitate. Vorbim aici, despre psihoterapie, un proces inca si mai complicat decat o consultatie psihologica, si, prin urmare, mult mai putin solicitat.

Dincolo de framantarile despre care am vorbit mai sus, pasul cel mai greu este de a pune mana pe telefon sau a-i trimite un e-mail specialistului despre care ai auzit, ai citit pe net sau intr-o revista ori pe care ti l-a recomandat cineva. Acesta este un moment foarte important, asupra caruia merita insistat. Nu este nicio rusine sa ai grija de tine, de sufletul tau, de mintea ta! Dimpotriva, este important, sa le mentii vii si intr-o stare de functionala normala, asa cum ar trebui sa se intample si cu tot ce inseamna corpul tau. Un psihoterapeut nu iti da sfaturi si nu te critica, ci te ajuta, prin tine, sa depasesti obstacole si chiar sa devii performant!

O data facut acest pas (contactul la telefon sau pe mail), urmeaza, potrivit intelegerii, prima intalnire cu terapeutul, in timpul careia va veti da seama, cel putin intr-o oarecare masura, de compatibilitatea dintre voi si terapeut si de sansele de a incepe o terapie. Da, ati citit bine. Cand spun sansa de a incepe o terapie, nu ma refer la ceva venit din exterior, ci chiar la propriile dvs. sentimente, la propriile dvs. dorinte! Fiindca se pune din nou problema determinarii voastre de a demara acest proces.

Va ganditi ca va fi un drum banal sau... nu va ganditi la nimic... Va intrebati la ce sa va asteptati din partea persoanei din fata voastra, insa... va dati seama ca nu puteti intui nimic...

Tot ce stiti este ca ati ajuns intr-un cabinet, mai mult sau mai putin din proprie initiativa, si urmeaza sa stati de vorba cu cineva avizat. Si, pe buna dreptate, cum sa-i spui unui strain, asa, tam-nesam, ce te framanta sau ce probleme ai?

Ei bine, o sa spun, continuand acest exercitiu de imaginatie, ca astfel de ganduri va vor framanta cu precadere inainte de a pune piciorul in cabinetul terapeutului. In zilele si noptile dinainte, poate cu mult dinainte de a ajunge aici... 

Te vei gandi, in fel si chip, dar, cu siguranta, iti va fi greu sa anticipezi ceva. Prin urmare, nu iti ramane decat sa incerci.

Calm, cald, neutru si... incitant. Asa arata cadrul in care urmeaza sa se desfasoare discutia (despre care singurul lucru cert este ca nici voi nu stiti unde va va duce). Un cadru, spuneam, in care oamenii pot sa vina si sa vorbeasca, in siguranta, despre orice. "Mai in siguranta decat cu cei care ii iubesc?" - va va trece, probabil, multora prin minte. Este si acesta, intr-adevar, un lucru care nedumereste. Numai ca, uneori, este mai usor sa vorbesti cu cineva care nu este deloc implicat in viata ta! Cineva obiectiv, dar caruia ii pasa de tine si care, in plus, are la indemana o serie de instrumente terapeutice pe baza carora va poate ajuta. Daca nu s-ar intampla asa, probabil ar fi un terapeut jalnic sau pur si simplu nu s-ar mai putea numi terapeut.

Veti afla curand toate acestea daca va veti decide sa urmati o terapie.