IN TERAPIE. Psiholog. Psihoterapeut Madalina Stan

ce suntem noi?!?... suntem atat de mult... incat nu putem fi prieteni . suntem... ...nedefinit!

vorba se duce de nu devine gand, plansul nimeni - dar nimeni - nu-l aude, spaimele se-nghesuie de nu le deslusim, iar totul... este al nostru... al tau, al meu, al lui! nimic nu ne-nconjoara si totul ne priveste... fiecare in parte este cu ale lui ... la viata noastra, nimeni nu se inhama si nimeni nu ne ia, alaturi, partener... se schimba vieti, se schimba ani, intregul vis aluneca-nainte - rebel frumos cerand suflet sa pui, altfel... cu totul... se pierde in cuvinte. oglinda te priveste si tu privesti in ea... daca-i patrunzi misterul, liber vei fi... numele tau viata-ti va purta.

Mai devreme sau mai tarziu, suntem arhitectii propriei noastre vieti psihice. Prea mult timp rigizi sau tributari invataturii altora, ajungem sa realizam ca viata nu ne asteapta...

O altfel de lectura - un proiect pentru copii, in sprijinul parintilor. Dincolo de micile comentarii literare, ne propunem o abordare psihologica a textelor pentru copii, asa cum, poate, la scoala sau acasa, nu intotdeauna reusim sa o facem. Vom invata sa investigam sufletele personajelor, sa interpretam actiunile lor, sa ne gandim la cauzele pentru care trec prin anumite situatii si sa descoperim impreuna felul in care toate acestea ne pot fi noua de folos. Vom cauta raspunsuri la intrebari si vom discuta pentru a intelege de ce personajele reactioneaza intr-un fel sau altul, de ce sufera, de ce se dusmanesc, plang sau sunt deznadajduite. Si, mai ales, vom incerca sa aflam ce anume le ajuta sa treaca peste dificultati, sa redevina puternice si increzatoare, sa se simta bine in pielea lor. Vom povesti impreuna intamplari asemanatoare din propria viata si vom identifica "situatii-limita", vorbind deschis, relaxat, astfel incat sa ne descoperim si sa ne intelegem mai bine p...

Acelasi drum, sensuri diferite...

     Simplul fapt ca trebuie sa se priveasca pe ei insisi altfel decat au facut-o vreodata ii sperie atat de tare pe unii dintre noi incat ii impiedica sa duca mai departe un demers despre care, initial, au fost atat de curiosi sa afle mai multe si pe care, poate, l-au si inceput, cu speranta, incredere si destula determinare. Nu ajunge sa fii constient ca ti s-au intamplat lucruri ce te-au marcat profund de-a lungul vietii, e necesar sa si recunosti ca, desi ai vorbit despre ele de atatea ori, cu prieteni, cunoscuti ori persoane foarte apropiate, nu ai reusit decat sa infunzi si mai mult durerea in sufletul tau, adaugand de fiecare data - cu fiecare esec de a vindeca rana - inca o greutate peste ceea ce deja era greu de dus.       Disponibilitatea oamenilor de a te asculta, bucuria de a impartasi "depasirea" unei stari proaste, faptul in sine ca "ai cu cine vorbi" ori de cate ori depresia te-ncearca ori panica te franeaza in a duce la bun sfarsit...

     "... astazi este extrem de problematic sa oferi indrumare si inspiratie noii generatii de psihoterapeuti, deoarece domeniul nostru este intr-o mare criza. Un sistem de sanatate bazat de principiile economiei de  piata impune modificarea radicala a tratamentului psihologic, iar psihoterapia este obligata sa se rationalizeze, adica in primul rand sa fie necostisitoare si, vrand-nevrand, de scurta durata, superficiala si nesubstantiala.      Ma ingrijoreaza unde va fi formata urmatoarea generatie de psihoterapeuti eficienti. In niciun caz in cadrul programelor rezidentiale de specializare in psihiatrie. Psihiatria este pe punctul de a abandona domeniul psihoterapiei. Tinerii psihiatri sunt obligati sa se specializeze in psihofarmacologie, deoarece asigurarile medicale ramburseaza cheltuielile minime pentru psihoterapie, respectiv practicienii cu taxe mici (cu alte cuvinte, pregatire minima). Cu siguranta, generatia actuala de psihiatri clinicien...