Postări

Articol recomandat

Depresia, “strigatul tacut dupa iubire ! “

-
*** « In doliu, lumea a devenit saraca si goala, in melancolie sarac si gol este Eul insusi ».  ( Sigmund Freud – « Doliu si melancolie ») « Cerul jos si greu apasa ca un capac », depresia este ca o ceata coborata peste viata psihica. Nimic nu se mai distinge, nimic nu mai are valoare. « Depresia » (…) – corpul se inconvoaie, miscarea incetineste, privirea se goleste. Nu ramane decat o angoasa nuda care se agata de tot ce trece, fara sa se poata opri. « Zilele incep sau se sfarsesc, timpul se scurge. Nu mai vrei nimic. Astepti pana cand nu mai ai nimic de asteptat » (Perec). Depresia este o maladie impotriva timpului, o « maladie a mortii ».  ( Jacques Andre – «  Cele 100 de cuvinte ale psihanalizei » ) ***      Fie ca apelam la tehnologia moderna, fie ca deschidem o carte de specialitate pentru a obtine informatii cu privire la subiectul depresiei, ceea ce observam, inca de la inceput, este un fapt cert: depresia este o boala frecventa, care poate fi grava si, din acest m
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Despre intimitate, in relatia analitica

-
              A sa cum descriu  deseori  pacientii, i ntr-o psihoterapie,  s entimentul de intimitate fata de analist apare la un moment dat sau... nu intarzie sa apara. Este firesc, altminteri insasi relatia analitica ar deveni subiect de studiu.          Intimitatea in context analitic nu presupune focusarea doar pe aspectele pozitive ale relatiei. Ura, furia, invidia distructiva trebuie luate in considerare si puse in discutie la fel ca si dragostea, toate facand parte dintr-o relatie fireasca. Pacientul trebuie incurajat sa vorbeasca despre ele, astfel incat dezvoltarea intimitatii in relatie sa fie posibila. Winnicott spunea ca dragostea, in forma sa cea mai primitiva, contine cruzime si distrugere. Recunoasterea acestor sentimente de catre pacient este absolut necesara astfel incat acesta sa fie ajutat sa-si integreze lumea obiectelor interne.            Cu toate ca intimitatea nu reprezinta scopul psihanalizei, ci mai degraba un produs secundar, intensitatea transferului si cont
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

De ce o psihoterapie?

-
Inevitabil, inaintea oricarui inceput, ne punem o sumedenie de intrebari, ne trec prin minte fel de fel de ganduri, iar emotiile isi spun cuvintul. Unii sunt mai curiosi, altii mai... curajosi. Unii resping de la bun inceput ideea, altii par a se mai gandi. "Ce o fi? Cum o fi?". Complicat..., inutil (!?), uh!..., de-a dreptul neinteresant... Si totusi... "tare mi-ar prinde bine sa pot vorbi cu cineva". Sau... "ar fi bine pentru X sa stea de vorba cu un terapeut!"... Oamenii au, in general, un mare semn de intrebare in ceea ce priveste psihoterapia si reactioneaza pe masura. Nu ne putem mira ca se intampla asa, atata timp cat se stiu inca prea putine lucruri despre acest proces - cu totul necunoscut chiar pentru multi, foarte multi dintre semenii nostri. Psihologia pare a fi, astazi, o meserie la moda, dar - din ignoranta sau, poate, din saracie - prea putini oameni cu probleme sau nevoi cauta ajutor intr-un cabinet de specialitate. Vorbim aici, de
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Intalnire cu un psihoterapeut

-
Imagine
Am lucrat dintotdeauna cu oameni si cuvinte. I-am invatat pe unii, am scris pentru altii. La un moment dat, mi-am dat seama ca drumul meu, intrebarile mele, gandurile mele treceau inevitabil prin sufletul celorlalti. Si m-am indreptat cu tot ce aveam spre psihoterapie. A-i AJUTA pe ceilalti prin intelegere, ascultare, determinare si dorinta de a le fi alaturi este ceea ce fac in fiecare zi si imi defineste viata. Cat despre cura psihanalitica - o intalnire a mintii cu sufletul, o cale unica la capatul careia cel ce o urmeaza se va (re)cunoaste, se va (re)descoperi: "De la deceptii amoroase repetate, de la o orientare sexuala ezitanta, de la afonia care se instaleaza de fiecare data cand trebuie sa vorbesti in public, o nefericire greu de definit, o erectie sovaielnica, o mama debordanta, un tata care nu v-a iubit niciodata, moartea cuiva foarte apropiat, un copil pe care nu reusim sa-l concepem, un dezgust fata de sexualitate, o adictie la sexualitate care nu lasa loc
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Despre noi si viata - asa cum e sau nu e ea

-
Imagine
Viata ca o minciuna, ca o iluzie sau ca o intamplare este mult mai usor de trait. Daca ne-am dori sa stim mai mult, ar exista riscul de a ne dori sa si schimbam ceva, iar asta ar presupune renuntarea la acea parte din noi ce ravneste inca la copilarie, la iubire neconditionata, la vise infantile si sperante ce poate nu-si vor gasi niciodata implinirea. Maturizarea poate fi dureroasa uneori, iar acest lucru va fi cu atat mai intens cu cat mai tarziu se va intampla. Exista insa un timp pentru toate si, in afara de asta, niciodata nu putem spune ca e timpul trecut... In fiecare sedinta de psihanaliza, fiecare pacient imi vorbeste in felul sau despre faptul ca e timpul sa iesim din zona linistita si "sigura" a obisnuintei - chiar daca asta inseamna suferinta; e timpul renuntarii la viata traita dupa tipare; e timpul renuntarii la ce e vechi, putred, inoportun, neadecvat. E timpul dinamizarii vietii noastre interne, al (re)punerii psihicului la locul sau, al revenirii la viat
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

A fi, a deveni adult

-
Imagine
Se intampla sa auzim in jurul nostru ori sa ne vina pur si simplu in minte expresii precum: “Ma asteptam sa te comporti ca un adult!…” sau “Cata lipsa de maturitate!…” sau “ Tot un copil ai ramas!…” – expresii ce contin o doza mai mare sau mai mica de repros, dezamagire, tristete. Putem simti chiar furie si o imensa neputinta de a fi pe aceeasi lungime de unda cu celalalt – un celalalt  adult , pe care il percepem intr-un anume fel, de la care avem anumite asteptari si asupra caruia proiectam mult din propria noastra constructie interioara. A fi, a deveni  adult  – in ce masura, ne putem intreba, acest lucru echivaleaza cu a sti, a fi in stare sa iti traiesti viata cu bune si cu rele, cu toate provocarile ei, cu suspansuri si obstacole, cu dificultati si momente neasteptate? In ce masura stim, odata deveniti  adulti , sa gestionam conflicte si sa rezolvam situatii mai bine si mai eficient decat atunci cand eram copii? Unii reusesc poate mai bine odata cu trecerea timpului, altora po
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Iubim...

-
...atat de mult, pe cat de putin am fost iubiti… atat de haotic, pe cat de incert am fost iubiti… atat de violent, pe cat de abuziv am fost iubiti... Iubim si nu stim ce iubim... iubim fara stim de ce. Iubim, iubim, iubim fara-ncetare, caci... neavand, e greu sa “regasim”... Iubim cu putere, cu speranta, cu legamant – neconstientizand faptul ca nu oferim decat ceea ce stim si ceea ce avem... neincredere, lipsa, fragilitate. “Iubim” – insa ne trezim primind, in schimb, chiar propria “creatie”... dezordine, esec, suferinta. Iubim asa cum suntem noi, iubim atat cat avem... Repetam - insa “iubirea”... nu se schimba. Cautam - dar... cum putem gasi ceva ce insisi noi nu stim a defini: nu are “forma”, sunt doar imagini frante; nu are sens, doar amintiri uzate; nu are-o baza, nu este un intreg, ci doar un cub cu laturi sfaramate...   Si-atunci... cum sa fim oare intregi in iubire, cum sa iubim deplin, senin, echilibrat? Gandim... si-n minte nu primim raspunsuri... ci intrebar
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Bariere catre intimitate

-
Imagine
  “Nimic nu poate fi vazut doar in paginile unei carti; trebuie sa-ti vezi si inima”.             Cu totii avem nevoie de intimitate. Este o dorinta innascuta, indispensabila supravietuirii. Cercetarile indica faptul ca ea promoveaza bunastarea. Oamenii capabili sa dezvolte relatii de intimitate sunt mai putin predispusi manifestarii unor simptome psihologice, au o rata de mortalitate mai mica, mai putine accidente si prezinta un risc mai mic de imbolnavire decat cei care nu au astfel de relatii. Cu toate acestea, nu toti oamenii reusesc sa se bucure de relatii emotionale intime. Atat de des intalnite sunt, in cabinetele clinicienilor, problemele legate de aspectele intime ale relatiilor, incat acestia le considera universale.       Intimitatea poate fi descrisa ca fiind  “procesul prin care o diada incearca – in termeni de gandire, afect si comportament – sa atinga o comunicare completa la toate nivelurile”.  Intimitatea, dupa cum stim si este evident, se manifesta in diferit
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe