Orice drum are un capat ! (sau, pe scurt, despre rolul suferintei in terapie)

Ca sa ajungi la un capat de drum, iti trebuie rabdare, tenacitate, curaj. De multe ori, in terapie, ca si in viata, nu prea stii incotro te indrepti si nici care e capatul. Dar "cerintele" sunt aceleasi. Caci... Cine nu se inarmeaza cu rabdare, mai bine nu se mai apuca de acest drum. Asa cum viata se desfasoara "a la long", asa si revelatiile, asocierile se produc in timp, uneori intr-un interval de timp in care te intrebi daca "va iesi ceva din asta". Cu siguranta se va intampla daca efortul e directionat constant inspre recunoastere si schimbare, si daca exista suficienta vointa pentru asta. Despre tenacitate, ce sa mai vorbim - ca si in viata, nimic nu se dezvaluie si nu se produce asa, "ca prin minune" - viata insasi este o continua necunoscuta, care cere adaptare si creatie zi de zi. Cat despre curaj, mi se pare de la sine inteles ca toti aceia care au curajul de a-si trai viata ar avea deopotriva curajul de a parcurge un itinerar terapeutic, daca, evident, ar considera acest lucru necesar. In continuare, sunt multi insa cei care considera ca, la un astfel de drum, nu te inhami decat daca ai nu stiu ce simptome sau traume nerezolvate. De multe ori poate e adevarat, insa, pornind de la asta, procesul de auto-cunoastere poate deveni unul extraordinar - atat de complex, atat de neasteptat si atat de folositor. Desigur, nicio incursiune in adancuri nu este scutita de obstacole sau de efort. Si nici macar de suferinta, atata timp cat aceasta face parte din viata. Nu cred ca ar fi fair-play sa eliminam aceste aspecte dintr-o discutie privind demersul terapeutic, insa orice persoana inteligenta ar intelege ca nu pot fi excluse, nici din procesul de rezolvare a traumei, nici din cel de auto-cunoastere. Dimpotriva, de multe ori suferinta este tocmai ceea ce furnizeaza materialul de baza intr-o terapie, care, prelucrat, analizat, va duce, in timp, la schimbare, adica la imbunatatirea vietii celui care intra intr-o terapie si a relatiilor sale cu tot ceea ce-l inconjoara.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Depresia, “strigatul tacut dupa iubire ! “

Despre intimitate, in relatia analitica

Despre noi si viata - asa cum e sau nu e ea