IN TERAPIE. Psiholog. Psihoterapeut Madalina Stan

Despre singuratate s-a vorbit si se tot scrie. Ca despre orice, de altfel. Felul in care fiecare o face difera insa... Despre siguratate imi vorbesc si pacientii care intra in cabinet. Fiecare, in felul sau. Despre singuratate ar putea vorbi oricare dintre noi daca am avea curajul sa recunoastem ca, de fapt, toti traim in mijlocul unei imense singuratati, inconjurati si interactionand mai mult sau mai putin cu altii. In singuratate, suntem cu adevarat noi insine. In singuratate, nu e loc sa ne mintim. Acolo de fapt se traieste realitatea. Acea realitate pe care o traim, o stim doar noi - nevazuti, neauziti, nestiuti de nimeni. Acela este locul in care, dupa ce sfarsim prin a ne minti pe noi si pe ceilalti, lasam frau liber tumultului de stari, fantasme, ganduri si intrebari. Singuratatea, dupa cum stim, la inceput, sperie. Pentru ca – e usor de zis – ne nastem singuri, dar nicidecum nu crestem asa, ci exista intotdeauna un celalalt acolo, langa noi, oferindu-ne certitudinea sa

     Imi place sa invat din carti, dar nu-mi place sa vorbesc din carti. Imi place sa scriu, sa ascult si sa le vorbesc oamenilor - nu din carti, ci din suflet, asa cum am invatat... Imi place sa simt si cred ca cele mai autentice ganduri se nasc din experientele traite, din contactul cu realitatea, oricare ar fi ea.      Venirea la cabinet presupune asumarea realitatii si incercarea de a o deslusi. Unora le iese, altora nu - se stie doar ca functionam pe niveluri diferite de trairi, de acceptare a realitatii, de putere de a suporta conflictul; atat de diferite incat nimic nu poate garanta, cel putin in decursul intalnirilor preliminare, cat timp cei doi, terapeut si pacient, vor lucra impreuna ori care vor fi intensitatea, adancimea si efectele terapiei. Asta si pentru ca uneori suntem pregatiti pentru a ne aventura in propria noastra viata, alteori, nu. In primul caz, parcurgem traseul terapeutic atat timp cat simtim ca suntem pe drumul cel bun, ca ne foloseste, ca lucrurile in

1. Psihoterapie psihanalitica individuala Criza financiara, pierderea locului de munca, crizele conjugale, abuzuri de tot felul, suferinta pierderii unei persoane dragi – sunt tot atatea posibile intamplari nefericite ce apar pe timpul vietii. Exista persoane la care astfel de intamplari lasa urme adanci, toate aspectele vietii fiind perturbate - relatiile afective, viata sociala, cea profesionala. Acesti oameni nu mai au puterea de a cauta singuri solutii.   Nu mai cred in ei insisi. Nu mai au incredere in ceilalti, in viitor. Cum poti fi ajutat? Specifica gandirii psihanalitice este concentrarea pe ceea ce este unic in fiecare pacient. Ghidat de asocierile libere pe care invata sa le faca si de interpretarile psihoterapeutului, pacientul ajunge sa faca   legatura intre ce a fost invatat sa traiasca si ce descopera ca i se potriveste cu adevarat, intre cauzele suferintei sale si felul in care viata i se poate schimba.   Intalnirile regulate permit crearea unui cadru

Exista o "limita" pana la care iubim. Frumos, deplin, entuziast, increzator. Exista o limita pana la care ne daruim, in aceeasi masura. Avem, in mod repetat, impresia (sau dorinta) ca, "de data asta" va fi pentru totdeauna... O iubire pentru o viata. Se intampla, insa, "ceva" si... brusc - totul inceteaza a mai fi ce a fost... Ce ne impiedica sa mai iubim, sa mai avem incredere, ce ne scade brusc entuziasmul? Ce ne sperie?... Ce ne impiedica sa mai fim noi insine si, parca, ne transforma?  Suntem dezorientati, frustrati, lipsiti de intelegere si putere de a mai continua. Iesim buimaci dintr-o relatie si ne aruncam cu disperare in alta, sperand ca aici ne vom (re)gasi fericirea. Proiectam, din nou, aceleasi asteptari, aceleasi dorinte, aceleasi sperante, dar culegem, in cele din urma - pentru a cata oara? - aceleasi dureri, aceleasi dezamagiri. Ne revoltam impotriva (fostilor) parteneri, ne blocam in a le "recunoaste" vina pentru esecul relatiei,

tumultuoasa, lina, dureros de frumoasa, dureroasa, cruda, jucausa, nemiloasa, fascinanta, blanda, incredibila, fantastica, seducatoare, relaxanta, bulversanta, reparatoare, vindecatoare - in terapie, totul e arta, putere, stiinta; incredere, iubire; sunet si intelegere, amploare si lejeritate; armonie, durere, suferinta, revolta, revenire, ratacire, linistire, tulburare, izbucnire, strafulgerare, mangaiere, tumult, infiorare; amintire, iertare... - ca o arie dintr-o opera nesfarsita.

Conflictul exista, in doze mai mici sau mai mari, in fiecare dintre relatiile parinte-copil. Intrebarea este de ce apare acest conflict chiar si atunci cand suntem animati de cele mai bune intentii? Si ce se poate face atunci cand constientizam impasul si ne dorim o schimbare?... Intotdeauna este mai benefic sa observi, sa iti pui intrebari si sa actionezi curajos, mai degraba decat sa treci cu vederea si sa speri ca timpul le rezolva pe toate. Mai ales in relatia parinte-copil nu este, cred, timp "de pierdut"... Deseori vorbim in termeni de control ori detinere a puterii, mai degraba decat de intelegere, iubire, toleranta. "Care pe care" este un laitmotiv ce isi face simtita prezenta inclusiv in relatia dintre parinte si copil. Or, chiar nu cred ca este vorba despre, sa zicem, "a nu-ti iubi parintii"... Sau despre "a nu-i respecta"... Cred ca este vorba despre mai mult decat atat.

Grup de lucru psihanalitic (o intalnire/saptamana - 2 ore)  Prima intalnire - luni, 9 februarie, ora 16.30 Biblioteca Judeteana Nicolae Iorga Ploiesti Cui se a dreseaza: - oricarei persoane interesate de intelegerea mai profunda a relatiei dintre copil (indiferent de varsta) si per soanele semnificative din viata sa.  Discutii libere si ilustrari de caz: * Despre sensurile ascunse ale faptelor si vorbelor noastre de zi cu zi... * Despre crizele copilariei si posibilele lor cauze... * Despre anxietati, framantari, temeri...  * Despre cum influenteaza propriile noastre trairi viata psihica a copilului. - Cand incepe cu adevarat educarea unui copil? Ne dorim un copil pentru a umple golul existentei sau pentru a ne implini si a duce viata mai departe? - Unde se sfarseste bucuria noastra si unde incepe durerea lui? - Exista o reteta a educatiei care sa "ajute" copilul a deveni ceea ce noi am fi putut fi sau chiar mai mult decat atat? Exista o reteta a implinirii, a satis