Articol recomandat

Depresia, “strigatul tacut dupa iubire ! “

*** « In doliu, lumea a devenit saraca si goala, in melancolie sarac si gol este Eul insusi ».  ( Sigmund Freud – « Doliu si melancolie...

6 aprilie 2016

Despre noi si viata ca o minciuna

Cat de putine stim despre noi si cat de putine suntem dispusi sa aflam despre noi... Viata ca o minciuna, ca o iluzie sau ca o intamplare este, intr-adevar, mult mai usor de trait. Daca ne-am dori sa stim mai mult, ar exista riscul de a ne dori sa si schimbam ceva, iar asta ar presupune renuntarea la acea parte din noi ce ravneste inca la copilarie, la iubire neconditionata, la vise infantile si sperante ce poate nu-si vor gasi niciodata implinirea. Maturizarea poate fi dureroasa uneori, iar acest lucru va fi cu atat mai intens cu cat mai tarziu se va intampla. Exista insa un timp pentru toate si, in afara de asta, niciodata nu e timpul trecut...

Ca om printre oameni, dar si ca psiholog, ca iubitor si practicant al artei si stiintei psihanalitice, adaptate cum spuneam timpurilor pe care le traim, cred asadar ca e timpul sa iesim din zona linistita si "sigura" a obisnuintei, a vietii traite dupa tipare si a iluziilor perpetue. Cred ca e timpul sa renuntam la ce e vechi, putred, inoportun, neadecvat in vietile noastre si in relatii. Cred ca e timpul dinamizarii vietii noastre interne si punerii psihicului la loc de cinste. Nu putem nega la infinit ceea ce simtim, nu putem ignora faptul ca avem trairi si emotii de tot felul, numai pentru ca in scoli nu se invata despre toate astea ori pentru ca accesul la asemenea lucruri sperie de cele mai multe ori. Nu putem tine in frau ori elimina din evolutia fireasca a lucrurilor modalitati noi de abordare, de  gandire, de cunoastere, de intelegere a vietii.

A renunta la o parte din tine nu este usor si nici acceptat de multe ori. Totusi, asa cum mama "renunta" la copilul sau odata ce il aduce pe lume, tot asa cred ca e necesar ca fiecare dintre noi sa constientizeze trecerea timpului si parcurgerea anumitor etape de viata, dand drumul/renuntand/abandonand tiparele si permitand noului, schimbarii, intelegerii diferite sa preia locul si rolul cuvenit in viata sa.

Prin intalnirile pe care vi le propun imi doresc tocmai acest lucru: spargerea tiparelor, gandirea si intelegerea relatiilor dincolo de monoton, dincolo de inertie. Obisnuim sa ascultam pasivi si sa stam inerti in fata unei lumi in continua schimbare. Obisnuim sa nu spunem prea multe, in schimb sa  judecam la greu. Obisnuim sa veneram "idoli" lipsiti de autenticitate si de consistenta, doar pentru ca ne pot furniza niste informatii de-a gata, deja prelucrate si elaborate, nicidecum personalizate, numai bune de inghitit pe moment, cu efect garantat de anestezie a durerii/suferintei/grijilor etc. Stiu ca in astfel de situatii salile de conferinte sunt pline. Uneori, pe bani grei. Si cu multa publicitate. Atunci cand se simte insa iz de neobisnuit, de diferit si necunoscut, atunci cand a gandi cu propria minte si a alege daca ceea ce simti ti se potriveste sau nu, atunci cand vine vorba despre a munci cu tine insuti pana cand lucrurile iti devin mai clare, iar tu te simti mai bine in pielea ta - ei bine, in astfel de situatii ramanem pasivi, inerti, coplesiti de probleme, stres, lipsa de timp...

Va invit sa impartasim experiente si trairi, sa gandim impreuna cai catre noi insine, catre ceea ce ne dorim cu adevarat pentru noi si copiii nostri, dincolo de ceea ce am preluat si am invatat pur si simplu, nestiind ca avem de ales, ca este firesc sa intrebam si sa punem sub semnul indoielii, ca nu traim cu totii la fel si, desi poate avem experiente asemanatoare, am fost ori suntem afectati diferit, simtind si reactionand in modurile cele mai neasteptate si surprinzatoare.

Detalii despre urmatoarea intalnire, aici: https://www.facebook.com/events/1184599171574826/

12 februarie 2016

Intalniri cu emotii - lecturi si discutii psihanalitice

Intr-o lume in care cunoasterea este omniprezenta, iar informatia la indemana oricui, comunicarea - desi atat de mult evocata - pare a nu se ridica la inaltimea nevoilor celor mai multi dintre noi. A simti si a gandi relatia cu noi insine si cu ceilalti nu constituie o prioritate. A face, a actiona - indiferent de consecinte - reprezinta ceva mult mai usor si mai important. Cu toate acestea, nu suntem feriti de conflicte, de rupturi, de neimpliniri. Relatia dintre parinte si copil nu scapa nici ea de amprenta vremurilor. Graba, neajunsurile, disperarea ori, dimpotriva, perfectionismul, viziunile idealizante, asteptarile prea mari isi spun cuvantul si afecteaza bunul mers al vietii intr-o familie.

Daca esti parinte si esti dispus sa investesti nu numai material ci si afectiv in relatia cu copilul tau, daca iti pui intrebari si cauti raspunsuri, daca realizezi ca o intrebare naste multe altele, iar raspunsurile pot fi deseori relative, daca esti preocupat de parcursul emotional al copilului tau si de ceea ce va deveni ca adult, atunci aceste randuri sunt si pentru tine. Daca nu te multumesti cu ceea ce esti si cu ceea ce sti, daca vrei sa descoperi si alte fatete ale relatiei tale cu tine si cu ceilalti, daca iti doresti sa-i intelegi si din prisma propriilor tale experiente de viata, atunci e posibil ca aceste discutii sa aduca ceva nou in viata ta. Un timp pentru tine, pentru mintea si sufletul tau; un moment de reflectie ce ar putea insemna un mic pas spre intelegere, spre liniste interioara si echilibru.

Modul de patru intalniri o data pe saptamana.

Va astept cu drag,
Madalina Stan - psiholog clinician, psihoterapeut de orientare psihanalitica

Detalii si inscrieri: telefon 0723.508.599
Durata unei intalniri: 2 ore
Nr. maxim de participanti: 6-8
Locatia: se va comunica ulterior celor inscrisi

25 ianuarie 2016

Aleg sa traiesc - suport emotional in cancer si alte afectiuni grave

Disparitia simptomului (in urma administrarii tratamentului ­medicamentos, a unei interventii chirurgicale ori chiar a unei psihoterapii de scurta durata) reprezinta doar o etapa in ­procesul de vindecare sau de ameliorare a bolii. Disparitia ­simptomului nu echivaleaza neaparat cu disparitia suferintei, cu schimbarea, cu ­imbuna­tatirea reala a vietii individului; caci, asa cum poate stim deja, orice simptom are o cauza, de cele mai multe ori bine ascunsa. Atata timp cat nu investigam acea cauza sau acele cauze bine ascunse - negandite/nevorbite vreodata -, avem toate sansele ca suferinta sa se manifeste din nou, la un interval de timp oarecare, prin acelasi simptom sau prin altul.

Psihoterapia, indeosebi cea psihanalitica, trece dincolo de simptom, de boala in sine asa cum a fost ea resimtita de pacient. Impreuna cu ­terapeutul sau, ­pacientul ajunge sa faca legatura intre ce stie, ce a fost ­invatat sa traiasca si ce descopera ca i se potriveste cu adevarat, intre cauzele suferintei sale si felul in care viata i se poate schimba. Prin ­intalniri ­regulate si intr-un cadru ­specific, tot felul de sentimente ascunse, ­precum frica, vinovatia, ­revolta, furia, mania, neincrederea, ­nesiguranta, rusinea pot fi ­exprimate si (re)gandite liber, cu totul ­diferit. Tot ce a fost dificil, epuizant, traumatizant este inteles diferit si devine astfel mai usor de ­suportat, mai putin apasator. Relatia ce se stabileste intre ­terapeut si pacient duce la construirea in timp a unei alte ­perspective asupra aspectelor suparatoare, la un nou mod de elaborare a conflictelor ­interne carora pacientul nu le-a putut gasi el insusi rezolvare pana atunci si care, intr-o masura mai mare sau mai mica, au dus la imbolnavire.
Un prim pas ar fi sa vorbesti despre ce te doare, sa pui ­intrebari si sa cauti raspunsuri. A afla mai multe despre tine, despre ce te nelinisteste ori te ingrijoreaza este un pas important catre a te cunoaste, a te ajuta, a intelege si a te simti diferit. Concomitent cu tratamentul prescris de medicul specialist, psihoterapia poate ­contribui la imbunatatirea calitatii vietii pacientului, indiferent de ­varsta si de natura afectiunii.
Prima intalnire este gratuita.

Programari:
psih. Madalina Stan
0723.508.599

https://www.facebook.com/Aleg-sa-traiesc-suport-emotional-in-cancer-si-alte-afectiuni-grave-515408581961370/?ref=hl


9 ianuarie 2016

Singuratate si psihoterapie

In singuratate, nu exista cuvinte. Sau, cel putin, nu le putem rosti. Exista doar un soi de agonie... Nu ne putem vorbi singuratatea - totusi, daca izbutim sa o descoperim si sa ramanem acolo, in singuratatea noastra, este posibil (doar posibil) sa tasneasca unele fragmente dintr-un limbaj in care sa putem vorbi despre ea, si, poate ca vorbind, vom gasi un ecou in singuratatea altcuiva.
Cufundati in cea mai adanca singuratate, nu ne putem simti nicidecum bine. Inconjurati de disperare, ne gandim ca nimeni altcineva nu s-a mai simtit vreodata asa. “Doar eu!”… Deseori, apare si un sentiment intens de rusine – oricat de mult s-ar vorbi, in societatea noastra, despre singuratatea eroica sau creativa, nu este deloc acceptabil sa spui “Eu sunt singur”. Pastram acest secret fata de altii, adesea chiar si fata de noi insine. Si atunci, cum sa patrunzi in miezul singuratatii cuiva si sa ajungi sa vorbesti despre asta?... Iata idealul psihoterapiei.
Nu putem impartasi singuratatea, dar, poate, in atingerea unei maini, intr-o privire profundă, intr-un gest, intr-o metaforă indepărtata sau chiar, ocazional, intr-o interpretare, poate fi creat ceea ce William Blake numeste un moment care “odata dibuit, poate repara fiecare moment al zilei daca este corect plasat”. Despre asta este vorba si intr-o psihoterapie. Despre Momente… Despre Clipe.

A vorbi despre, a vorbi cu
Psihoterapia este un tip special de conversatie – un mod ciudat de a invata limbajul prieteniei. Este o intalnire, un schimb – in acelasi timp, egal si asimetric. Acest paradox este elocvent exprimat de o pacienta, sa o numim A. – singura, disperata, implicata intr-o relatie haotica, avand deja mai multe tentative de suicid. Iata cum rezuma ea continutul unei sedinte de terapie:
“Cred ca am fost capabila sa ma deschid catre tine si sa ma exprim astfel incat sa ma poti vedea chiar asa cum sunt, cu toate slabiciunile si sentimentele care ma chinuie. Am simtit clar ca m-am deschis cat de mult am putut si ca am dat cat de mult am putut din starile mele, din adevarul meu, dar, desi le-am discutat si am vazut unele lucruri dintr-o perspectiva diferita, nu am putut merge mai adanc pentru ca a fost ceva intr-o singura directie - Nu vreau sa-mi spui toate sentimentele si gandurile legate de viata ta, dar este dificil atunci cand unul simte ca da totul despre el, iar asta se intampla unilateral. Desi te-am simtit intelegand multe din cele ce am exprimat, mi-as fi dorit poate sa-mi fi dezvaluit cu adevarat ce simti si nu sa fi actionat ca un analist fiindca simt ca, atunci cand ajungem undeva, spui ceea ce e corect sa spui, in loc de ceea ce simti cu adevarat”.
Desi tulburata si confuza, A. se regaseste  intr-un spatiu suficient de sigur pentru a incepe sa iasa din izolarea sa si sa se aventureze in necunoscut, ajutata de intelegerea binevoitoare a terapeutului sau. Ea are nevoie “sa daruiasca” si ofera drept cadou “adevarul” vietii sale. Totusi, nu poate face asta decat intr-o intalnire intima, reciproca – a da si a primi, a impartasi cu alta persoana care sa se deschida de asemenea catre ea si nu doar “sa joace un rol”. Ea cauta o conversatie autentica si incredere reciproca, astfel incat sa se simta libera sa exploreze nu doar de una singura, ci si impreuna cu celalalt. Are nevoie ca ceilalti sa aiba nevoie de ea.

In acest caz, A. recunoaste natura speciala a conversatiei cu scopul sau terapeutic specific. Ea caută o prietenie, dar gaseste o prietenie intr-un anume fel curioasa. Ii este clara si diferenta dintre a vorbi despre si a vorbi cu. Ea cauta o egalitate în sensul unui respect reciproc si un schimb onest al sentimentului de a vorbi cu, dar accepta o asimetrie cu privire la despre ce se vorbeste. Cu scopul de a se deschide catre noi experiente, de a iesi din singuratatea ei pustie si totusi auto-protectoare, pledeaza pentru ajutor in exprimarea nevoii ei de autenticitate, de incredere, de sensibilitate. Cu alte cuvinte, a nevoii ei de dragoste.
In clinica, psihoterapeutul este pe jumatate artist, pe jumatate om de stiinta. Este necesar ca el sa fie capabil sa vorbeasca in cele mai diferite moduri, sa gaseasca frazele corespunzatoare pentru a raspunde oricarui pacient ce sta pe scaunul din fata sa.

           “A pierde iubirea” sau “frica de singurate”
Singuratatea induce neliniste. Sentimentul predominant este de a fi fost abandonat, parasit, expus sau in pericol. Desi este o experienta des intalnita, calitatea dureroasa a singuratatii favorizeaza tendinta de a o evita ori indemnul de a o remedia ori contracara. Obisnuinta face ca, neputand intotdeauna sa atenuam ori sa corectam, avem tendinta de a o reprima. Poate tocmai acest fapt a facut ca, in ultimii ani, subiectul sa beneficieze de o atentie stiintifica sporita. Un mod rezonabil de a gandi este ca, mai devreme sau mai tarziu, nimeni nu scapa de experienta singuratatii.  In plus, simtim cu totii, cel putin in treacat, o oarecare senzatie de respingere a perspectivei singuratatii. Intr-adevar, cele mai multe evitari ale acestei stari eludeaza constientizarea. Pentru multi dintre noi, o parte apreciabilă a vietii constă dintr-o fuga de singurătate, uneori frenetica, alteori disperata. Sociabilitatea compulsiva constituie doar una dintre multele sale manifestări deghizate.

 articolul integral aici: 

25 august 2015

PASI CATRE TINE

Clinica medicala Andodent Ploiesti (str. Ulierului nr. 20).
Joi, 27 august, orele 17.00 - 18.30.
Vacanta inseamna de cele mai multe ori bucuria de a te regasi, de a fi impreuna cu cei dragi, de a calatori in spatii neexplorate inca; dar poate insemna deopotriva singuratate, neliniste, tristete, apatie. Important este sa stii cum sa treci prin toate acestea si ce sa faci atunci cand simti ca ai nevoie de un sprijin.
Un prim pas ar fi sa vorbesti despre ce te doare, sa-ti pui intrebari si sa cauti raspunsuri, altele poate decat cele pe care le stii deja. Te invit si te sustin in a face asadar un prim pas catre a te cunoaste, a te intelege, a te simti mai bine. Vei avea ocazia sa afli in ce consta o psihoterapie, daca si in ce fel te poate ajuta. Un prim pas catre tine si o prima intalnire gratuita ce ar putea deschide calea catre viata ta asa cum ti-o doresti.
Cei interesati sunt rugati sa-si anunte participarea la tel. 0723.508.599
Psih. Madalina Stan

18 august 2015

Despre singuratate (I)

Despre singuratate s-a vorbit si se tot scrie. Ca despre orice, de altfel. Felul in care fiecare o face difera insa... Despre siguratate imi vorbesc si pacientii care intra in cabinet. Fiecare, in felul sau. Despre singuratate ar putea vorbi oricare dintre noi daca am avea curajul sa recunoastem ca, de fapt, toti traim in mijlocul unei imense singuratati, inconjurati si interactionand mai mult sau mai putin cu altii. In singuratate, suntem cu adevarat noi insine.

In singuratate, nu e loc sa ne mintim. Acolo de fapt se traieste realitatea. Acea realitate pe care o traim, o stim doar noi - nevazuti, neauziti, nestiuti de nimeni. Acela este locul in care, dupa ce sfarsim prin a ne minti pe noi si pe ceilalti, lasam frau liber tumultului de stari, fantasme, ganduri si intrebari.