3 octombrie 2014


O noua intalnire: maine, 4 octombrie, ora 11.00 -  Biblioteca Judeteana Nicolae Iorga Ploiesti!
Cautam raspunsuri, continuam sa exploram si sa incercam a intelege lucruri ce par a fi uneori fie... prea simple, fie... "de neinteles".
"Psihanaliza este o experienta emotionala traita. Ea nu poate fi perfect tradusa, transcrisa, inregistrata, explicata, inteleasa sau spusa in cuvinte. Este ceea ce este. Cu toate acestea, cred ca este posibil sa spui ceva despre aceasta experienta traita, ceva valoros pentru a gandi despre ceea ce se intampla intre analisti si pacientii lor atunci cand sunt angajati in travaliul psihanalitic". (Thomas H. Ogden)
Va astept cu drag! 

18 septembrie 2014

In ce consta "echipamentul" unui psihanalist profesionist

"In primul rand, analizarea altora impune cunostinte psihologice extinse despre natura fortelor inconstiente, felul in care se manifesta acestea, motivele pentru care sunt atat de puternice, influenta pe care o exercita, modurile in care le putem descoperi.
In al doilea rand, cere anumite abilitati care se dezvolta prin practica si experienta: psihanalistul trebuie sa stie cum sa se poarte cu pacientul; trebuie sa stie cu un grad rezonabil de siguranta ce factori din labirintul materialului prezentat sa abordeze si de care sa nu se atinga la un moment dat; trebuie sa fi dobandit o capacitate foarte dezvoltata de a simti ce e in sufletul pacientului, o sensibilitate la modificarile psihice asemanatoare unui al saselea simt.
In cele din urma, persoana care ii psihanalizeaza pe altii trebuie sa se cunoasca foarte bine pe sine. Cand lucreaza cu un pacient, psihanalistul trebuie sa patrunda intr-o lume ciudata, cu propriile ei caracteristici si legi. Si exista un pericol destul de mare sa judece, sa indrume gresit, poate chiar sa faca rau cu totul neintentionat - nu din rea-vointa, ci din neglijenta, ignoranta sau infatuare. De aceea, nu numai ca trebuie sa fie foarte bine obisnuit cu instrumentele sale si sa aiba capacitatea de a le folosi, ci si - la fel de important - trebuie sa fie cat se poate de corect cu sine si cu altii. Intrucat aceste trei cerinte sunt indispensabile, o persoana care nu le satisface nu trebuie sa-si asume responsabilitatea de a-i analiza pe altii". (Karen Horney - "Autoanaliza")

17 septembrie 2014

Psihanaliza - ce este si cum ne poate ajuta



Psihanaliza aduce cu sine o lume intreaga, darama si (re)cladeste, spulbera mituri si (re)creeaza realitati, zdruncina din temelii ceea ce credem a fi de nezdruncinat si deschide porti nebanuite catre a intelege cum suntem si cum functionam ca indivizi cu trairi, sentimente, ganduri si lumi imaginare unice. A simti, a gandi, a explora, a exprima, a construi. Despre toate acestea, despre noi si despre felul in care traim, simtim si relationam ne vorbeste psihanaliza. Prin urmare - ce este si cum ne poate ajuta? 
 In ce fel a explora inconstientul ne poate fi de folos in a ne intelege mai bine, in a fi mai atenti la propriile nevoi, dar si la ale celorlalti? In ce fel poate raspunde psihanaliza intrebarilor si framantarilor noastre de zi cu zi? Este posibil ca suferinta psihica ori simptomul fizic sa-si gaseasca intr-adevar ameliorarea in urma asa-numitei "cure prin vorbire"? Si, pana la urma, despre ce vorbim cand vorbim despre psihanaliza?...



Va invit luni, 22 septembrie, ora 16.30, la o prima discutie deschisa despre arta si terapia psihanalitica - Biblioteca Judeteana Nicolae Iorga, Sala Copiilor.




15 septembrie 2014

Jurnal (I)

  • Acum cativa ani, am spus, intr-o discutie de grup, ca, pentru mine, procesul terapeutic este ceva... "fascinant". Am primit ca replica o privire dura si o intrebare ce m-a facut sa zambesc: "Ce vezi tu fascinant in durerea unui om?". Ei bine, acelasi raspuns il dau si azi, si maine, si probabil il voi da intotdeauna, atata timp cat voi face asta. Si da, cred ca dincolo de durere, ravasire, deruta, intensitate si ce se mai traieste acolo, mintea omului si tot ceea ce poate tese ea este intr-adevar ceva... "fascinant".

  • Drumul catre a-i cunoaste si a-i accepta pe ceilalti chiar asa cum sunt trece, mai intai, prin tine insuti. Cu cat inaintezi si devii mai deschis catre tine, cu atat mai deschis vei deveni cu ceilalti, indiferent cum ar fi ei, cum s-ar comporta ori cum ar gandi. Invidia, riposta, nevoia de a eclipsa, aerul de superioritate, lipsa tolerantei nu au nimic de-a face cu "jocul" fascinant al mintii care cauta sa patrunda si sa inteleaga. A asculta, a observa, a gandi "in liniste" mi se par a fi atribute esentiale intr-o relatie/intr-un dialog in care este vorba despre un "celalalt" - individ sau grup.

  • Iubim...
...atat de mult, pe cat de putin am fost iubiti… atat de haotic, pe cat de incert am fost iubiti… atat de violent, pe cat de abuziv am fost iubiti...

Iubim si nu stim ce iubim... iubim fara stim de ce.

Iubim, iubim, iubim fara-ncetare, caci... neavand, e greu sa “regasim”... Iubim cu putere, cu speranta, cu legamant – neconstientizand faptul ca nu oferim decat ceea ce stim si ceea ce avem... neincredere, lipsa, fragilitate. “Iubim” – insa ne trezim primind, in schimb, chiar propria “creatie”... dezordine, esec, suferinta. Iubim asa cum suntem noi, iubim atat cat avem... Repetam - insa “iubirea”... nu se schimba. Cautam - dar... cum putem gasi ceva ce insisi noi nu stim a defini: nu are “forma”, sunt doar imagini frante; nu are sens, doar amintiri uzate; nu are-o baza, nu este un intreg, ci doar un cub cu laturi sfaramate...  

Si-atunci... cum sa fim oare intregi in iubire, cum sa iubim deplin, senin, echilibrat?

Gandim... si-n minte nu primim raspunsuri... ci intrebari, doar intrebari. Unele  “memorabile”, altele “lipsite de sens”.

Oricum ar fi, acesta este inceputul!


30 aprilie 2014

Analiza personala - o investitie... pe viata!

     Cand totul in jur pare sa nu mai aiba sens,
cand deznadejdea se iveste de cum deschizi ochii, dimineata,
cand curajul tau se lupta, adesea, inutil, cu sansa,
cand rabdarea nu mai vrea sa tina cu tine,
cand increderea te paraseste tocmai atunci cand ai mai mare nevoie de ea,
cand lucrurile se incapataneaza sa nu revina la normal,
cand nimeni nu mai spera sa fie bine,
cand intrebarile raman zi dupa zi fara raspuns,
cand puterea de a-ti urma drumul se impiedica de tot soiul de bariere,
cand grija pentru ce ai mai drag nu-si mai gaseste puterea de a fi,
cand, orice faci, totul in jur pare sa nu mai aiba sens,

exista ceva ce te ajuta sa ramai, continuu, totusi, la suprafata -
sa-ti vezi ochii din nou stralucind si chipul oglindindu-ti sufletul, cu bine...

     Ei bine, ce?... Nimic altceva, iti raspund eu, decat
o analiza bine facuta, cu vointa, cu dorinta si tenacitate,
o intalnire de la suflet la suflet si de la minte la minte
intre tine si terapeutul din fata ta -
pe care, in ciuda multor tentatii, bine ar fi sa o urmezi, sa o duci inainte, sa nu o lasi fara finalitate.
     Asa, ar putea deveni o investitie de neegalat, poate cea mai grozava din viata ta, un castig enorm, pe care nici cea mai faimoasa scoala nu ti-l va oferi vreodata.
... contactul tau permanent cu tine insuti si cu ceilalti, cu lumea ta interioara si cu tot ce este in afara ei...

     Mie una imi este cat se poate de clar ca, de-ar fi sa o iau de la capat, as porni din nou, oricand, pe orice vreme, pe acelasi drum al cunoasterii mele - intortocheat, greu, misterios, uneori imposibil..., insa bogat si de-a dreptul fascinant!

     Asadar... Puneti-va intrebari despre voi insisi si incercati sa va raspundeti! Daca o intrebare naste multe alte intrebari, e semn ca va preocupa ce vi se intampla, ca vreti sa va cunoasteti mai bine, iar analiza personala va poate ajuta sa faceti asta, trecand chiar si peste hopuri ce par a fi de netrecut...