Exploreaza... si vei merge singur mai departe!

Senzatia ca esti in stare sa te ajuti singur poate fi coplesitoare uneori - coplesitoare pentru ca tu chiar simti ca poti face lucrul acesta si coplesitoare pentru ca, de fapt, iti este imposibil sa iesi din hatisul pe care l-ai creat, mai mult sau mai putin constient, in toata viata ta. Te zbati sa asezi lucrurile la locurile lor, dar acest lucru poate deveni el insusi coplesitor.
Vointa de a reusi de unul singur, inteligenta, puterea, chiar experienta de viata - par a nu-ti mai fi de niciun folos. De aici, senzatia ca, orice ai face, tot nu merge. Si te intrebi "de ce" si ramai ancorat in aceleasi si in aceleasi stari proaste, care genereaza in jurul tau depresie, anxietate, confuzie, teama, deznadejde.
Cu siguranta, revin momentele cand starile acestea se estompeaza si atunci, din nou, te vezi in postura "fericita" de a te simti "puternic", capabil sa iti rezolvi asa cum stii vechile probleme, de a gasi "solutii" - altele, la prima vedere, dar imbibate de un iz statut, putred, de indata ce vei privi mai atent.

Cauti in jurul tau si gasesti aceleasi persoane, cunoscute, si te agati de ele, pentru ca deja le stii si este mult mai confortabil pentru tine sa fii din nou cum ai mai fost decat sa cauti ceva nou, altfel, necunoscut. Cauti in jurul tau si recreezi aceleasi situatii stiute, vechi, amagit doar de faptul ca poarta o haina noua pe care, cu inocenta copilului netrecut prin viata, te prefaci ca nu o stii, ca nu o recunosti.
Persoane, situatii, cu alte cuvinte relatii - imbibate de acel "ceva" greu de descifrat - ajung sa functioneze ca umbre ale trecutului ce te urmaresc pas cu pas, luandu-ti libertatea de a fi cu adevarat TU - matur, intreg, echilibrat.

Este momentul sa ceri vietii tale un ragaz, sa te asezi o clipa alaturi de tine si sa te intrebi: ce a fost, de ce a fost asa, ce imi doresc sa fie si ce pot face pentru a obtine ceea ce imi doresc. Daca nu te vei opri sa iti pui aceste intrebari si nu vei avea rabdare sa le afli raspunsul, cu siguranta viata ta va continua asa cum stii, confortabil intr-un fel, dar chinuitor in altul.
Da mana, fa pasul si priveste!... Va fi dureros poate ce vezi, dar, daca-ti vei spune: "Nu te opri!... Gandeste! Exploreaza!", atunci, cu timpul, vei vedea ca, dincolo de hatis, este lumina.
Iar mai departe, vei sti sa mergi singur!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Depresia, “strigatul tacut dupa iubire ! “

Despre intimitate, in relatia analitica

Despre noi si viata - asa cum e sau nu e ea