Stari

      Exista stari care trebuie, pur si simplu, traite. Nu intelese, nu modificate, ci doar traite... acceptate!... Fara prea multe intrebari, fara incercari de a gasi vreun sens, fara speranta ca vreodata vor fi, in sfarsit, intelese. Cu cat ramai mai mult blocat in a cauta sa-ti explici atitudini ce nu iti apartin, cu atat irosesti din energia si timpul pretios pe care le-ai putea dedica intelegerii cauzei pentru care TU ai reactionat intr-un anume fel, intr-o situatie oarecare. 

      Este firesc sa dorim a intelege comportamentele celorlalti in masura in care acestea ne afecteaza direct ori este vorba despre persoane cunoscute, apropiate noua. Atunci cand aceasta intentie se loveste insa de imposibilitatea depasirii unei anumite bariere ridicate in calea noastra de insasi neputinta celuilalt de a-si depasi propriul blocaj si de a accede la intelegerea propriilor stari, este bine sa ne concentram pe nevoia noastra de a cauta sa patrundem si sa intelegem universul altcuiva. Ce ne lipseste? Ce punct sensibil a atins celalalt prin comportamentul care, in mod real, ne-a afectat si ne-a aruncat intr-un noian de ganduri? Ce din noi a raspuns felului in care celalalt ne-a vorbit ori s-a comportat? Acestea cred ca ar trebui sa fie intrebarile care sa ne preocupe intr-o situatie care, altfel, ar putea declansa reactii vulcanice, agresive, daunatoare, in mod cert, atat noua, cat si relatiei in sine. 

      Evident, pierderea nu este niciodata usor de suportat, insa acordand suficienta atentie contextului in care aceasta a avut loc si reactiei pe care a declansat-o in noi, putem gestiona mai bine momentul, fara a-l lasa sa ajunga la nivelul de situatie traumatizanta.

       Cati dintre noi avem, insa, exercitiul acesta?... Greu de spus in contextul in care nu exista scoala care sa acorde importanta gestionarii aspectelor emotionale - numai viata si, cu siguranta, analiza personala!