Despre frumusetea de a fi... pur si simplu

Frumusetea vietii se numara in zambetele pe care le smulgem suferintei si tristetii, amintindu-le continuu ca ne-am nascut pentru a fi vii si descatusati de orice bariere ce-ar putea frana drumul catre a ne depasi, catre a fi eu insumi si tu insuti, diferiti, spontani, intregi, asa cum simtim si cum ne dam (sau nu ne dam) voie sa fim... Frumusetea vietii e fericirea de a fi si de a simti liber... oricat de greu sau de usor ar fi... 

Cred ca fiecare moment important din viata noastra ar merita sarbatorit, iubit, tinut minte, marcat intr-un fel anume in mintea noastra... Cred ca fiecare clipa in care suntem atenti la noi insine si ne bucuram de ceea ce am gandit si am creat merita apreciata,continuata, imbogatita... Cred ca a-ti darui tie clipe de bucurie, intelegere, toleranta reprezinta un prim pas catre a darui celorlalti si a-i indemna si pe ei sa faca la fel... Cred ca a fi fericit nu se intampla pur si simplu, nici macar nu se invata - se creeaza... Cred ca fericirea nu se asteapta - se construieste... nu se citeste in carti - se absoarbe dintr-o privire, se vede pe chipul celuilalt, se scalda intr-un zambet, se cuibareste in suflet si tasneste de acolo cand si cand, pentru a infrumuseta totul in jur, intorcandu-se apoi de unde a pornit... Si mai cred ca atunci cand nu stii unde sa te uiti pentru a-ti gasi si trai fericirea, exista intotdeauna cineva care te poate ajuta... 


A fi psiholog, a te darui celorlalti fara a te pierde pe tine insuti, a fi alaturi urmandu-ti insa propria cale, a sti sa ajuti acolo unde lipseste fericirea, a scormoni dupa urme de incredere, de viata, a nu abandona si a ramane acolo unde e intr-adevar nevoie de tine, a urma un drum pe un traseu necunoscut, insa a nu te rataci si a continua calatoria pana la capat oriunde ar fi acesta... - iata o posibila descriere a fericirii, asa cum o simt si cum o vad eu.