A fi client in terapie
Ma gandesc serios sa inchei terapia.... Ma uit in urma si am din nou imaginea unui peisaj fantastic vazut de undeva, din varful muntelui... Cam asa arata pentru mine momentul acesta si poate tocmai de-asta m-am gandit sa-l impartasesc cu voi... As fi curioasa sa aflu cat mai multe pareri despre ce s-a intamplat cu voi in terapie, cum ati trecut prin aceasta perioada, cum v-ati schimbat sau nu (desi nu prea cred in aceasta ultima varianta). Va invit sa aflam impreuna mai multe despre ce inseamna "a fi client in terapie"!
Am citit multe scrieri de psihoterapeuti, pe net, iar de la fiecare am aflat, in mare, cam aceleasi lucruri: ce este o psihoterapie, cand ar trebui sa apeleze omul la asa ceva, cum se planifica sedintele, care sunt costurile si, bineinteles (sau mai ales) care sunt beneficiile. Beneficiile unui travaliu greu si, uneori, de lunga durata. Majoritatea te invita in cabinet si iti garanteaza caldura, intelegere deplina, confidentialitate si, cu precadere, o regasire a armoniei... cu tine insuti si cu ceilalti din jurul tau... Multi se dedica deplin pacientilor, spun ei, au, evident, cele mai bune intentii si metode la indemana pentru a veni in sprijinul tau - ramane numai ca tu sa simti nevoia de a sta de vorba cu un specialist, sa il cauti si sa vii in intampinarea ofertei sale de "mai bine pentru tine". Dar ma intreb: oare cati dintre oamenii care ajung pe blogurile sau pe site-urile respective, mai mult sau mai putin intamplator, simt ca au nevoie de un astfel de specialist? Cati cauta numai pentru ca si-au dat seama ca durerea lor are nevoie de ajutor?
Exista postari extrem de interesante, care denota o implicare reala si te fac sa te intrebi: "Oare o fi posibil?". Numai ca, aici, drumurile se despart: vor fi cei care vor continua sa se intrebe si probabil vor ajunge chiar sa lucreze cu un terapeut, si vor fi cei care se vor intreba si atat, in secunda urmatoare fiind din nou convinsi ca se pot descurca si singuri. Cu siguranta, cei mai multi cred asta. Si cu siguranta, cei mai multi gandesc ca peste durerea sufletului se poate trece, la o adica, mult mai usor decat peste orice alta durere.... Oare asa sa fie?....
In ceea ce ma priveste, nu mi-am ales terapeutul - am urmat pur si simplu cu incredere o recomandare. Dincolo de asta, insa, trebuie sa recunosc ca am fost atrasa, curioasa, am gasit multe lucruri de spus si un cadru numai bun pentru asta, asa ca nu mi-a fost greu sa raman si sa urmez cu fascinatie acest drum. Da, cu fascinatie... Aici am vrut de fapt sa ajung - la a va confirma ca drumul catre si prin interiorul nostru este unul fascinant si, prin urmare, merita strabatut.
O criza de moment sau o rana mai veche a sufletului poate duce, intr-un timp mai scurt sau mai lung, la revelatii uluitoare si la descoperiri de sine formidabile, pe care nu-ti va parea, niciodata, rau ca le-ai facut. Iar de aici pana la armonia cu tine si cu ceilalti, nu va mai fi decat un pas.
Am citit multe scrieri de psihoterapeuti, pe net, iar de la fiecare am aflat, in mare, cam aceleasi lucruri: ce este o psihoterapie, cand ar trebui sa apeleze omul la asa ceva, cum se planifica sedintele, care sunt costurile si, bineinteles (sau mai ales) care sunt beneficiile. Beneficiile unui travaliu greu si, uneori, de lunga durata. Majoritatea te invita in cabinet si iti garanteaza caldura, intelegere deplina, confidentialitate si, cu precadere, o regasire a armoniei... cu tine insuti si cu ceilalti din jurul tau... Multi se dedica deplin pacientilor, spun ei, au, evident, cele mai bune intentii si metode la indemana pentru a veni in sprijinul tau - ramane numai ca tu sa simti nevoia de a sta de vorba cu un specialist, sa il cauti si sa vii in intampinarea ofertei sale de "mai bine pentru tine". Dar ma intreb: oare cati dintre oamenii care ajung pe blogurile sau pe site-urile respective, mai mult sau mai putin intamplator, simt ca au nevoie de un astfel de specialist? Cati cauta numai pentru ca si-au dat seama ca durerea lor are nevoie de ajutor?
Exista postari extrem de interesante, care denota o implicare reala si te fac sa te intrebi: "Oare o fi posibil?". Numai ca, aici, drumurile se despart: vor fi cei care vor continua sa se intrebe si probabil vor ajunge chiar sa lucreze cu un terapeut, si vor fi cei care se vor intreba si atat, in secunda urmatoare fiind din nou convinsi ca se pot descurca si singuri. Cu siguranta, cei mai multi cred asta. Si cu siguranta, cei mai multi gandesc ca peste durerea sufletului se poate trece, la o adica, mult mai usor decat peste orice alta durere.... Oare asa sa fie?....
In ceea ce ma priveste, nu mi-am ales terapeutul - am urmat pur si simplu cu incredere o recomandare. Dincolo de asta, insa, trebuie sa recunosc ca am fost atrasa, curioasa, am gasit multe lucruri de spus si un cadru numai bun pentru asta, asa ca nu mi-a fost greu sa raman si sa urmez cu fascinatie acest drum. Da, cu fascinatie... Aici am vrut de fapt sa ajung - la a va confirma ca drumul catre si prin interiorul nostru este unul fascinant si, prin urmare, merita strabatut.
O criza de moment sau o rana mai veche a sufletului poate duce, intr-un timp mai scurt sau mai lung, la revelatii uluitoare si la descoperiri de sine formidabile, pe care nu-ti va parea, niciodata, rau ca le-ai facut. Iar de aici pana la armonia cu tine si cu ceilalti, nu va mai fi decat un pas.
Comentarii
Trimiteți un comentariu